Vremea

Si totusi, numai despre asta vorbim: cu cine intra Basescu in turul al doilea, cine pe cine va trada, ce aliante se vor face. Nu avem nici cea mai vaga idee despre felul in care vrem sa traim. Cretinizati de televiziuni, preluam toxinele savant combinate in studiouri si ne trezim intr-o sulfuroasa defensiva: in loc sa ne spunem punctul de vedere, suntem fortati sa dam de-o parte zoaiele ce vin spre noi in valuri. Oricate sondaje se vor face pana pe 22 noiembrie, e limpede ca nu vom afla nimic in plus fata de ce stim acum: ca traim intr-o societate profund scindata, ca manipularea grosiera prin televiziuni si presa n-a ramas fara efect, ca grupurile de interese economico-politice, sindicaliste si infractionale au impins la cote isterice ambitia de a ingenunchea definitiv tara. Daca nu stim ce vrem azi, sa aruncam o privire indarat. Ce-am vrut in 1990? Usor de spus: am vrut un tatuc. Unul care sa "nu ne vanda tara" si sa asigure o liniste de mormant. Am vrut salarii de la stat si munca pe masura lenii noastre multiseculare. Le-am primit vreme de vreo doi ani - mai putin episoadele contondente cu minerii si militarizarea in forta a societatii. Ce-am vrut in 1996? Ah, in 1996, satui de fericirea universala asezonata cu brucanisme si kaghebisme, am vrut "schimbarea"! Si ne-am schimbat de ne-au mers fulgii. In loc de reforma si democratie, de rezolvarea dosarelor Revolutiei, de legea lustratiei am mancat demagogie pe paine. Emil Constantinescu, o respingatoare fantosa care nu intelege nici astazi ce rol funest a jucat, a tradat, pana la ultimul, idealurile societatii civile. In 2000, l-am vrut inapoi, mai ferches ca niciodata, pe Iliescu. Si l-am avut, cu asupra de masura. Acest mandat al sau a insemnat startul spre imbogatirea dezlantuita a securistilor si activistilor. E momentul cand au aparut, intr-o tara in care sute de mii, daca nu milioane de oameni aveau pensii de pana la zece dolari, faimoasele Top 100, Top 300, in fine, Top 500 ale miliardarilor tranzitiei. E epoca cinismului absolut, intervalul cand romanii au pierdut si ultima speranta de normalitate. In 2004, am avut de ales intre un candidat care se anunta "un presedinte jucator" si unul care intrupa deja esenta mafiotismului de stat. A invins, la limita, "presedintele jucator". Am uitat imediat ca o jumatate din electorat votase, totusi, pentru Nastase, in ciuda cizmei cu tinte de otel pusa de dictatorul pesedist in gatlejul tarii. N-am vrut sa vedem ca Romania era tot nereformata, ca structurile administrative erau manevrate de indivizi vechi, provenind din pepineira comunista, si de altii noi, clonati dupa ideologia leninist-iliesciana. Si iata cum promisiunile electorale au fost sabotate, scrasnind din dinti, tocmai de cei care ar fi trebuit sa fie principalii aliati ai lui Traian Basescu - de la politicieni la judecatori si procurori. Se vede insa ca lanturile sclaviei sunt preferabile riscului de a trai intr-o tara guvernata de reguli. Nu pot sa nu constat ca din jumatatea romanilor care in 2004 incercasera sa arunce peste bord ideologia iliescianist-securista o buna parte a schimbat macazul. Astazi, parca tot mai multi au imbratisat ideea ca solutia trebuie sa vina fie dinspre partidul-stat (rol pe care PSD-ul il joaca la perfectie, in cel mai autentic stil sud-american), fie dinspre oligarhia economica decisiv infiltrata in mass-media. E sugestiv faptul ca fiecare dintre candidatii celor doua forte letale pentru democratia romaneasca, pesedistii si liberalii, sunt simpli figuranti, clonati dupa raposatul politician Emil Constantinescu. Ei nici nu se straduiesc, de altfel, sa ascunda umbrele papusarilor care-i manevreaza din culise. Geoana isi citeste discursurile direct de pe manseta lui Hrebenciuc si ridica ori coboara tonul in functie de grimasele lui Iliescu. Crin Antonescu, flancat mai nou de oameni cu carnet de partid ce se dau intelectuali independenti, baleteaza haotic dupa cum isi calibreaza interesele oligarhul-sponsor. Ambii sunt candidati-prompter, cat se poate de vocali cand vin direct de la sedintele de indoctrinare, si incredibil de neinspirati atunci cand imprejurarile ii obliga sa vorbeasca din adancul neantului ideologic care i-a produs. Naturaletea lui Traian Basescu are, in aceste conditii, un aliat decisiv in lipsa de identitate a contracandidatilor. Cand actalul presedinte gafeaza, stii macar ca sunt gafele lui, si nu vreo defectiune de comunicare cu stapanii din umbra. Cea mai grosolana manevra a acestor saptamani o constituie incercarea de a acredita ideea ca Traian Basescu e un "populist" - adica, in traducere, ca are impact la popor. Pervers atac la ideea de democratie! Sigur ca romanul de rand nu traieste din dividendele petro-dolarilor si nici din ratingurile asigurate de tomberoanele cu gunoaie de la Antene si Realitatea TV. Dar e la fel de sigur ca, in ciuda minciunii pesedisto-liberale, romanii vor vota pentru un presedinte in carne si oase, si nu pentru sufletele murdare care clocesc in cotloane intunecoase strategiile dictaturii banului si ale dictaturii-pur-si-simplu. Articole ...[ continuare articol]